09.09.10-Dalboka

Ghici ce poate face un om la muncii  intr-o dupa amiaza de joi deprimanta? Bineinteles iese la plimbare si cum asta impune o gustare buna trage o fuga la Dalboka la o scoica si o hamsie ,asa de pamplezir...
Acum in extrasezon drumul e liber, vama la fel iar la bulgari aproape pustiu desi ceva miscare s-ar mai gasi, in special cu numere romanesti. Drumul la ei e praf, mult mai rau decat cum mi-l aminteam ,se pare ca au avut grija romanasii de el vara asta...la un moment dat dupa Gorun lipseste chiar o bucata de vreo 3-4 m din el !!
Deci am ajuns bine zdruncinati la fermata si bineinteles am ales terasa mai populata,cea  din dreapta cu plasa de camuflaj  desi cea din stanga arata ceva mai onorabil...nu e problema ,acolo o sa fie bine la toamna sau iarna ca e acoperita :

Am ajuns odata cu recolta proaspata de materie prima:

Meniurile de pe masa erau numai in bulgara dar in 2 min au venit si cele personalizate pentru clientii mofturosi din nord:

In ciuda micilor "greseli de tipar" trebuie sa apreciem gestul si de ce nu originalitatea . Pe ultima pagina e ceva informatii tocmai bune de citit cat timp astepti comanda ...nu stiu de ce (ba da,stiu!) dar cand vad steagul bulgaresc mintea imi zboara  la Roma :))

Comanda intarzie (oare or folosi midiile proaspete?) si dupa ce am citit informatiile alea pe orizontala,verticala si oblic am facut o mica plimbare pe malul marii :

In fata celor 2 sezlonguri proaspta lacuite se afla una dintre scarile acces, cea de fata duce direct in mare,atentie la pietre,e alunecoase rau:

Alex mi-a zis odata ca o poza cu o scara in ea este 90% reusita,deci iaca-poftim:

Desi in zona plaja e practic inexistenta peisjaul este pitoresc datorita  falezei inalte dintr-un calcar de buna calitate ce se termina cam brusc in mare,un decor excelent pentru plimbare sau pur si simplu o tzigare...iar ca bonus pe langa murmurul marii se aude si scrasnetul pietrelor deplasate la  fiecare val:

Faleza este supusa eroziunii nu numai dinspre mare dar si datorita unui sau mai multor izvoare care apar direct din stanca  :

La un moment dat trecerea mare-uscat devine literalmente brusca:

La intoarcere am folosit scarile mai putin aventuroase din capatul terasei printre niste paturi de lemn de pe vremea bunicii...

In continuare atmosfera de Vama-Veche sau Vadu:

A venit si mancarea, totul de la hamsie la midii umplute cu mere a fost excelent iar dupa masa sezlongurile alea obosite ne cam fac cu ochiu':

Da ,intr-adevar sunt foarte "eficiente", nimic nu poate fi mai odihnitor decat o pozitie confortabila dupa o masa copioasa:

Am prins un apus ca-n vederi cu un soare caldut de inceput de toamna care ne mangaia obrajorii si burdihanele:

Si pentru ca totul trebuia sa se termine odata si odata am ridicat ancora cu directia Golful Bolata dar pentru ca intunericul vine repede perioada asta s-a amanat pentru data viitoare,poate se lasa si cu o ultima baie in mare,cine stie ...
Concluzii: 300 km total, vreo 50euro/4 pers plus bulvinieta 5. Ca noata general a fost cam naspa, asa ca ma mai duc odata duminica :)

Moeciu 2010,ultima parte

In ultima zi am hotarat sa ma odihnesc putin ca in definitv eram in vacanta...deci am urcat pe singura pasune neingradita din Cheile Gradistei,cea cu sopronul parasit de care zicea Andrei (doar v-am spus sa lasati paginile deschise,da?)  De fapt este tot propietate particulara dar cum stapanii nu au pus nici un gard se poate urca pe cararuie cat poti, de obicei  50m este suficient pentru 90% din turisti. Cum la capitolul ambitie stau foarte bine am perver..perseverat  printre petece de iarba arsa de la gratar ,peturi de toate litrajele si culorile  si am ajuns sub un copacel,punct de finish pentru inca plus 5% dintre turisti:

 Otava chiar si uscata miroase imbatator de bine iar cateva minute bune chiar mi-am stors putin creieru' asupra numelui nuvelei din generala care trata subiectul ,o prostie ideologica sunt sigur,care alaturi de "Puiu" a lasat sechele asupra mintilor slabe de copii...

Inapoi la urcat spre cer:

Sopronul l-am lasat in urma,e degradat rau si nu cred ca mai poate fi folosit pentru scopul initial,e aproape compromis.Dar nu destul,e  folosit de turisti ca toaleta publica...curios lurcu e cum au reusit asta, intrarile sunt blocate de urzici pana la streasina dar probabil cand a trebuit a trebuit, nu s-a mai tinut cont de amanunte de astea....

Si am ajuns la padurea racoroasa unde am dat de o propietate mai ingrijita...am vrut sa intru dar era ceva miscare in sopronul camuflat in copacul din mijloc:

Si am zis ca e de ajuns,foamea imi dadea tarcoale si doar nu eram sa fiu unul din cei 99% turisti care merg mai departe.Totusi pentru ceva macro la flora locala se gaseste timp:

Si apoi a urmat un nou episod din cascadorii rasului ,cu mine la vale incalat in shlapi ca asa am vazut la localnici...de foame incepusem sa vad ceata peste munti:

Cu ocazia asta recunoc ca am contibuit la deseurile de plastic cu una bucata capac fi77mm nikon si un bucata filtru polarizare fi52 mm. Dar am uitat de ele cand jos l-am gasit pe Petrisor facand-si de lucru cu un miel la cuptorul din mica curte a pensiunii:

Omul mi-a taiat putin avansul cand mi-a zis ca dureaza vreo 3-4 ore deci iar plimbare prin Moeciuri:

 Pentru fanii RedHat una perfect centrata:

Inapoi la pension,mielul ametise de atata invartit dar inca nu era gata,cele 4 ore s-au prelungit la 6 asa ca  iar plimbare dar de data asta in apropiere ca deja isi facusera aparitia niste cocalari fomisti la terasa...deci am trecut strada la Complexul Cheile Gradistei iar undeva pe acolo am descoperit o jucarie frumoasa:

Si unca una la capatul minipartiei de schi deci  poze din toate partile:

Alte 2 subiecte din zona:

Pentru lebede un stecher poate fi un adevarat festin,cam ca virgula un miel pentru oameni...apropo,dar nu se mai face odata????

 

Hopa,a aparut Mozart ,mascota disparuta de 2 zile,acum sunt sigur ca e altceva in frigare ;))

 

Asteptarea e nashpa:

Da,e o idee excelenta sa mergi seara cu cioperu' prin padure, pe o raza de 1km animalutele sunt in extaz:

Un ultim turist ratacit care a citit vreo2 min panoul dar pana asa ajung eu sa-i zic ca nu e nimic sus dus a fost...eh,se scoate cu o plimbare seara prin padure,sigur nu o sa dea de urs sau mistret ca au fost speriati de roakeru' de dinainte:

In fine,mielul e gata si  corespunde intrutotul asteptarilor, inca o nota maxima la Petrisor,nu numai ca bucatar dar ca si companie placuta la masa.  Iar cine nu a apucat miel,ei bine nu avea decat sa-si ia o bicicleta:

Totusi ca sa fiu corect trebuie sa dau o nota proasta cocacicacaliorilalor care au trebuit putin sa se dea in stamba pana noaptea tarziu ...ca doar a doua zi era duminica iar eu trebuia s-o tai spre casa. A fost o idee excelenta ,am facut cam 6 ore pana la Constanta cu tot cu pauze si daca ar fi mereu asa m-as duce mai des ca sincer a fost bine. Bani? Cu totul vreo 2000 roni (2pers) ,cam asa...dar e bine sa precizez ca nu am avut nici un fel de restrictii....mai poftesc si alta data,sa vad si Sirnea ;)

Moeciu,partea a patra

Si pentru ca mi-a placut asa de mult peisajul din jurul satului Pestera m-am dus si a doua zi  dar de data asta cu gandul de a explora zona de dincolo de pestera propiu zisa. Drumul serpuieste pana  pe platoul de deasupa Moeciului unde e o alta lume,mult mai  frumoasa si mai rarefiata.Doar 2-3 pensiuni (dintre care cea mai rasarita este aceasta, trebuie s-o incerc cat mai curand) si restul case particulare sau de vacanta.Si mult pamant de vanzare.In cativa ani va bate la poponetzu' gol zona Cheile Gradistei . Diferenta dintre Pestera fata de Moeciu e  aceeasi ca cea dintre Moeciu fata de Predeal daca tot am amintit de ea...deci luati pamant cate mai este la 25 euromp fara nici un fel de utilitati in afara de curent electric si un drum prafuit.

 La un moment dat drumul se bifurca,eu am tinut dreapta spre Manastirea Pestera:

Drumul coboara destul de abrupt fiind de fapt singura portiune care poate pune probleme unui turism, mai ales pe timp de ploaie:

Jos langa un parau este o alta bifurcatie,in dreapta se poate ajunge la Zarnesti in stanga se ingusteaza printre niste poienite de basm spre manastirea propiu zisa:

  Daca nu e graba drumul se poate face pe jos,dupa vreo 2-3 km de la intersectia cu Zarnesti apare cel mai albastru cer fara polarizare:

Poza 4 dar de jos in sus:

Manastirea este aproape gata,se lucreaza la pictura:

O sa apara o batranica care o sa va zica ca a donat pamantul manastirii (lociueste chia langa) si alte povesti referitoare la contructie care invariabil se vor termina cu intrebarea " cu ce contribuiti?"  Nu face nazuri daca e refuzata iar daca nu,ofera un mic suvenir pentru suma primita: o cruciulita,un breloc ,o carticica de buzunar acolo...
La intoarcere am facut un mic popas langa o cabana,desi scrie de vanzare la telefon raspunde un nene artogos care zice ca vrea sa cumpere case-terenuri,nu are nimic de dat :))

Ineriorul:

Ceva semne ale civilizatiei:

 Referitor la asta: sunt convins(nu m-am uitat dar sunt convins) ca pe google.maps drumul este dat ca si bun de circulat dar in realitate nu e decat un banal drum de tara ...aceeasi manevra se obinuieste si in nordul Dobrogei spre deliciul turistilor olandezi care-si supun camperele la cate o speciala offroad cu grave repercursiuni asupra veselei din spate ;))
O ultima privire asupra zonei si fugutza la magazin dupe iaurt,sorele de munte arde mult mai rau decat cel de mare...