Biserica Evanghelica Fortificata de la Dobarca

...sau cum totusi si lucrurile nemtesti au moarte.
In peregrinarea mea la pomul laudat Translapina am ajuns in Dobarca cu gandul de a scurta drumul spre Dobra, via Poiana Sibiului-Jina-Susag spre a evita punctul nevralgic numit Sebes. Bun,iata cum arata un sat sasesc obisnuit dar totusi nu reprezentativ pentru zona:

Din zona peninsulara a Constantei pana in Marginimea Sibiului aceeasi veche problema: casele parasite de adevaratii propietari sunt acum locuite de cine nu trebuie...pacat,mi-am dorit intodeauna sa vad interiorul unei asemenea cladiri,mobilierul si feroneria originala. Nu ca daca ar fi fost un Hans in dreptul portii (in loc de puradei zgomotosi) as fi avut curajul sa ma duc sa cer/dau o bere rece dar totusi aveam o sansa...
La finalul localitatii asfaltul se termina brusc intr-un munte de peturi...si in timp ce stateam ca vitelul cu harta in mana sa vad unde am ratat iesirea, din sens opus isi face aparitia intr-un mare nor de praf un matiz rosu de TL plin cu voie buna....din propie initiativa opreste langa mine si  intreaba daca merg spre cumva spre Transalpina. "Mdea'" zic eu privind cum praful se aseaza pe ochelarii mei de soare Polaroid originali.  "Pai da,asta e drumul dar mai inolo e rau de tot,da' tu cu jipu' te descurci".  Eu unul citisem ca DJ106G e pitoresc dar pentru ca inca imi vajaia capu' de la chiolhanul de cu seara am zis  instant pas, nu aveam nici un chef de zdruncinaturi,in definitv o sa vad peisaje toata ziua...asa ca stanga'mprejur spre Sebes,cat de rau poate fi?  Ei,nu chiar o tragedie dupa cate aveam sa aflu. Si pentru ca indicatorul ruginit  "obiectiv turistic"
( sau ceva de genu' asta) era o provocare de nerefuzat...iat-o:

Pe o caldura naucitoare,greieri,ameteala,tantari,greata,soparle am purces la explorat...deh,daca nu e o casa, ma multumesc cu o biserica de vizitat...
Obiectivul este protejat de un zid gros rupt doar de poarta cimitirului, bine ingrijit de altfel (este folosit si in prezent) si de doua imensitati de usi de lemn masiv armat cu metal,plus gratii:

...care dau direct in buza turnului de aparare:

Se trece printr-o bolta,la stanga era probabil camera echivalentului ofiterului de servici din zilele noastre:

Si apoi biserica propiuzis care sta sa cada pe vizitator,din pacate si la propiu ,nu numai la figurat:

Planul meu de a ajunge in podul de lemn (imi cer scuze daca exista o denumire speciala) pe scara circulara din stanga,a fost anulat cand am vazut cum se prezinta aceasta:

M-am indrepat spre intrare:

Usa este deschisa ,asa cum trebuie sa fie la orice biserica:

Si patrund intr-o alta lume,liniste,pace,racoare.

 

Dar deprimanta:

 

 

Inapoi:

Spre etaj:

Sus:

 

Si la plecare ceva feronerie veche,ca tot am amintit :

Sala propiu zisa este mica in comparatie cu dimensiunea bisericii pentru ocupa doar jumatate din suprafata totala,cealalta jumatate servea ca magazie sau chiar grajd si contine calea de acces spre turla, intrarea se prezinta asa:

Si pentru explorat este nevoie de lumina si echipament de protectie,structura pare bine inchegata dar totusi nu prezinta incredere, iata coidorul care duce la alta scara circulara dar in aceeasi stare ca si cea exterioara:

 

Atentie la lilieci:

Si inapoi la lumina si caldura:

 

Cealalta latura a bisericii,zidul este sprijinit cu solide contraforturi conform tehnologiei din sec 13:

Si cam asta e tot subiectul....sfaturi: atentie la reptile si insecte,balariile sunt incredibil de mari in curte,iar liliecii sunt sute in turnul de la intrare si magazie.
Alte poze.